Vanatorii de zmeie de Khaled Hosseini este cartea care dupa ce o termini de citit te lasa cu un gust amar si o durere sufleteasca pe care nu o poti explica si cu un nod in gat care nu se mai duce si gata. Si toate astea nu ca nu ar fi buna, ci din contra prea buna, prea explicita, prea multe detalii despre viata unor copilasi care nu au avut nici o vina ca sau nascut in aceea tara, in aceea religie, in acele imprejurari. Iti trebuie mult timp sa iti revii dupa ce termini de citit cartea, eu am terminat-o pe la miezul noptii si nu am putut mult timp sa adorm, tot cautand informatie despre Afganistan, despre razboiul dintre rusii si afgani, despre autorul cartii, despre clasele sociale.
Am auzit demult de cartea asta si am vazut mai in toate casele de americani in care am intrat chiar si am avut una pe cand eram in SUA, clar ca era in engleza si eu tot o mutam de pe un raft pe altul, si amanam citirea ei panca cand voi stii engleza mai bine. Si asa si am lasat-o cand ne-am mutat, tot aest timp nestiind ca este o carte care nu numai ca trebuie citita dar si recitita si recomandata tuturor celor care iubesc sa lectura si nu numai.
Autor este un afgan nativ care s-a refugiat in SUA impreuna cu tatal sau, iar cartea este pe unde mai mult pe unde mai putin o autobiografie. S-a facut si un film dupa aceasta carte dar nu am indraznit sa-l privesc, nu inca, deoarece nu vreau sa ma dezamagesc si sunt sigura ca cartea este de o mie de ori mai buna. Autorul a descris evenimentele din viata sa printr-o maniera extraordinara de redare care te cucereste din primul capitol citit si nu te mai poti dezlipi de carte. As dori sa mai citesc ceva de acest autor insa mai astept sa se aseze aceasta isorie in mine pana a incepe sa traiesc alta, caci autorul te face sa simti totul pe piele ta, intens, si iti patrunde in fiecare coarda sensibila a sufletului facandu-te sa te intrebi de unde atata nedreptate, suferinta in aceasta lume, de ce copii sunt cei care sufera cel mai mult dupa alegerile negandite ale adultilor.
Vanatorii de zmeie” nu este doar o explorare a ororilor razboiului, este povestea unui om care trebuie sa-si depaseasca frica din trecut pentru a-si salva viitorul, este povestea legaturilor de familie marcate de regret si remuscare.
M-am oprit de multe ori din lectura cartii pentru a-mi reaminti ca este totusi un roman de fictiune si nu inspirat de un caz real. Dincolo de bucuria lecturii, gustul amar nu mi-a disparut insa. Este greu de crezut si mai ales de acceptat ca astfel de lucruri se intampla, ca oamenii ranesc oameni, ca o singura alegere gresita iti schimba cursul vietii..
Nu vreau sa va povestesc amanunte dar va indemn s-o cititi si va promit ca nu o sa va para rau ca ati citit aceasta carte.
De un lucru imi pare rau ca nu am citit romanul in engleza. Sunt sigura că traducerea a ştirbit mult din claritatea glasului autorului. Chiar n-am dat importanţă până nu demult lecturii cărţilor în original, dar cu fiecare carte pe care o citesc în română, îmi dau seama câtă nedreptate li se fac operelor originale.
Comentarii
Trimiteți un comentariu