Începuturile sunt dificile

Salut prieteni!

Foarte mult timp a trecut decând nu am mai scris o postare pe blog. Și e tare greu să revii.

După ce pagina web a blogului katerotari.md a fost virusată și nu am mai putut să o recuperez, am renunțat să mai fiu activă pe online. Prea mult timp investit, prea mare a fost durerea pierderii paginii, prea multe amintiri pierdute. Acea pagină a fost un album virtual pentru mine, un album plin de amintiri, acolo am crea amintiri cu Bogdan, am creat prietenii, am creat legături care odată cu pierderea paginii cumva sau pierdut și ele. Am fost prea supărată să mai scriu ceva, supărată pe mine că nu am avut mai multă grijă de albumul meu virtual, supărată pe tehnologii că nu am avut posibilitatea să-mi protejez și recuperez amintirile.

Dar să scriu a fost mereu plăcerea mea nevinovată.  De aceea am decis că e timpul pentru un nou început. În special în timpurile în care ne aflăm, mai mult ca oricând e momentul să facem doar ceea ce ne aduce plăcere și ne place cu adevărat. Și care ne ține pe linia de plutire și ne aduce măcar un strop de fericire.

Pentru mine să scriu este o evadare din rutină, o plăcere, o lume aparte unde totul este alb și negru, unde pot fi eu cea reală, fără măști, fără reguli.

De când au apărut copii în viața mea simt că am pierdut o parre din mine ceea de dinainte, că nu am acordat atenție la ceea ce îmi doresc cu adevărat, clar alte lucruri au fost prioritare, dar îmi place să cred că e timpul încet cu încet să revin la mine, la dorințele mele.

Știu sunt mame care reușesc să facă și carieră și să crească copii, eu nu sunt o astfel de mamă, mie îmi place să mă dedic total copiilor atunci când sunt cu ei, restul rămâne pe locul doi. Dar acum că au crescut, unul merge la școală celălalt la grădiniță și eu m-am pomenit cu timp liber și cred că e timpul să revin la plăcerile mele de odinioară. Eu de mică mi-am dorit să devin jurnalistă sau scriitoare, dar mi-am dorit să devin jurnalistă de ceea care scrie în ziare, în reviste, niciodată nu mi-am dorit să fiu la cameră. 

Iar acum simt că e momentul să mă apuc de scris.