Cartea asta ma bulversat si mi-a intors sufletul pe dos. Un subiect atat de sensibil la care nu m-as fi gandit niciodata. Cum ar fi sa te hotarasti sa-ti iei viata, si nu nu e vorba de sinucidere, e vorba de altceva. Sinuciderea e pentru oamenii slabi, oamenii care nu vor sa vada lucrurile frumoase, care nu vot sa lupte, care aleg cea mai usoara cale. Cartea asta mi-a lasat un gust amar, o tristete imposibil de explicat, dar si o dorinta apriga de a trai viata altfel, de a schimba lucrurile, de a vedea dincolo de orizonturile care noi singuri ni le impunem. Noi, cei care nu suntem bolnavi, nu suntem tintuiti intr-un scaun cu rotile sau mai rau intr-un pat, nu avem dreptul sa ne plange pe viata. E un dar de la Dumnezeu in fiecare zi ca putem merge singuri, ca putem manca, ca putem iesi la primblare, ca putem merge la veceu singuri, ca deciziile noastre nu depind de nimeni. Datorita cartii am inteles casocietatea noastra, ca lumea nu e pregatita