duminică, 3 iulie 2016

Un nou început





Dragii mei prieteni, care m-ati urmărit  pe această pagină vreau să vă zic că ne-am mutat la casă nouă și acum mă găsiți pe katerotari.md

joi, 11 februarie 2016

Mini inimioare de Valentine's Day


E bine să sărbătorim iubirea în fiecare zi nu doar într-o zi anume din an, însă totuși e bine că avem o zi anume din an când ne amintim cât e de important să nu uităm să ne spunem te iubesc de fiecare dată când simți asta. Iubirea mea pentru dulciuri nu e un secret pentru cei apropiați, iar dulciurile cu o cafea bună e cea mai mare slăbiciune a mea. Din acest motiv eu pierd mult timp pe Pinterest culegând rețete de dulciuri, unle mă aventurez să le fac alte nu prea, unele mi se primesc din prima altele au nevoie de repetare pentru a ieși ceva bun. 

Azi vreau să vă prezint un desert de mini inimioare care se prepară foarte ușor și nu e nevoie de multe cunoștințe în ale gătitului pentru al prepara. Și e un desert minunat pentru sărbătoarea care se apropie.

Deci avem nevoie doar de aluat foietaj congelat sau de aluat pentru tarte de fructe care le avem la congelator sau poate în stare proaspătă, eu am ales cireșele și căpșunele, de zahăr pe care îl presurăm pe biscuiți înainte de a fi da-ți la rolă și de zahăr tos pentru ornat. Destul de simplu. Și desigur de o companie bună pentru a savura aceste delicii.

Poftă bună!!!









marți, 9 februarie 2016

Me before you - o carte de suflet

Cartea asta ma bulversat si mi-a intors sufletul pe dos. Un subiect atat de sensibil la care nu m-as fi gandit niciodata. 

                                         
Cum ar fi sa te hotarasti sa-ti iei viata, si nu nu e vorba de sinucidere, e vorba de altceva. Sinuciderea e pentru oamenii slabi, oamenii care nu vor sa vada lucrurile frumoase, care nu vot sa lupte, care aleg cea mai usoara cale.
Cartea asta mi-a lasat un gust amar, o tristete imposibil de explicat, dar si o dorinta apriga de a trai viata altfel, de a schimba lucrurile, de a vedea dincolo de orizonturile care noi singuri ni le impunem.
Noi, cei care nu suntem bolnavi, nu suntem tintuiti intr-un scaun cu rotile sau mai rau intr-un pat, nu avem dreptul sa ne plange pe viata. E un dar de la Dumnezeu in fiecare zi ca putem merge singuri, ca putem manca, ca putem iesi la primblare, ca putem merge la veceu singuri, ca deciziile noastre nu depind de nimeni.
Datorita cartii am inteles casocietatea noastra, ca lumea nu e pregatita sa primeasca acesti oameni cu bratele deschise. M-a mirat faptul ca nici in Anglia oameniinu sunt mai deschisi, mai toleranti la astfel de probleme. Ca e o intreaga aventura pentru oamenii cu dizabilitati fizice sa mearga la teatru, la cinema sau chiar pana la magazinul din cartier, oriunde intalnesc obstacole si privirile oamenilor.
Un om in carucior este o povara pentru stat, pentru societate, pentru fiecare dintre localurile unde merge, deoarece pentru el trebuie ingrijire speciala, rampe pentru a facilita accesul, ei ii incomodeaza pe cei din jur prin simpla lor prezenta undeva. Si nu e corect, nu putem justifica comportamentul nostru nicicum, un om in carucior este in primul rand un om care candva a fost fiecare dintre noi, fiica, sot, iubit, tata, mama, dar care a avut mai putin noroc in viata. Ei gandesc la fel ca fiecare dintre noi, doar ca ei lupta in fiecare zi cu imposibilitatea fizica de miscare plus cu privirile noastre, cu reprosurile noastre ascunse in ele si cu acceptarea ca ei nu vor mai fi niciodata la fel cum au fost inainte de scaunul cu rotile.
Nci nu pot sa-mi imaginez prin cate chinuri trebuie sa treaca un om pentru a lua hotararea sa-si inceteze propria viata. Si parca nu e corect moral, spiritual, doar Dumnezeu are dreptul sa ne i-a viata, la fel cum doar ne-o da. Dar oare e corect sa traiesti o viata care nu iti apartine, care depinde de altii in totalitate, o viata in durere si agonie.
Nustiu cum e mai corect, nu am gasit nici eu raspunsul la intrebarea asta si ma tot framanta si ma rascoleste.
Deci, cei care cunosc engleza citit cartea in varianta originala si nu o sa regretati. O recomand din tot sufletul. Iar pentru cei care prefera filmele in locul cartilor, pai cartea a fost ecraniata si filmul v-a aparea in iunie.

joi, 28 ianuarie 2016

Dino Parc Râșnov

În călătoria noastră din această vacanță de iarnă am mers și la vestitul parc de dinosauri care s-a deschis de curând în România, Dino Parc.
Este unul din cele mai mari parcuri de dinozauri din Europa, de 1,4 h la o distanță de nici 200 m de Cetatea Râșnov (despre care vă voi povesti în altă postare). Deci în Dino Parc veți avea ocazia să vedeți 45 de dinosauri, cel mai mare dinosauri are lungimea de 22.4 m și 20 m înălțime, iar cel mai mic are doar 30 cm. Variația de dinosauri pe mine m-a lăsat rece, deși copii sau bucurat enorm și pe unii chiar îi cunoșteau după nume. 
Mie mi-a plăcut mult atmosfera în general din parc, unde găsești și teren de joacă pentru copii, și cinematograf 9D unde am trăit niște senzații foarte tari și de unde am ieșit răgușită de la atâtea strigăte, dacă aveți vreodată ocazia să încercați cinematografia în 9D nu ezitați ci încercați, nu o să regretați.

Perioadă ideală de vizită a unui astfel de parc este totuși vara, când totul e verde în jur și afară e cald, și e nevoie să cauți dinozaurii ascunși prin poieniță. Și copii au ocazia să încerce toate atracțiile din parc. 
                           

Pe lângă expoziția de dizonauri în Dino Parc mai găsiți și două căsuțe construite la înălțime unde copiii se pot distra cu anumite activități creative: desenând, colorînd, diferite ateliere de artizanat. Așa că copii nu sunt lăsați să se plictisească ci sunt implicați în diferite activități.
Vă las mai jos mai multe poze să puteți admira și voi frumusețiile astea strașnice din parcul cu dinosauri.





Pe lângă dinosauri, ăn parc este și un vulcan care scoate fum și care vibrează de îți dă senzația că este unul adevărat și participi la spectacolul unei adevărate revărsări de lavă.



Dacă mergeți cu copil mic și cu cărucior trebuie neapărat să știți că terenul este de munte, accidentat și așa că trebuie să vă încărcați cu multă răbdare și putere, la propriu, că să vă puteți primbla prin parc. Până la urmă însă contează plăcerea de a vă plimba împreună cu copilul care a stat tot timpul cu ochii măriți de curiozitate, de a vedea ceva nou și diferit. 






Dăcă aveți ocazia și sunteți prin preajmă nu ezitați să trageți o fugă în vizită la dinosauri.





luni, 25 ianuarie 2016

Paste cu legume

Atunci când ai un copil mic în casă e foarte important să gătești repede și să nu stai prea mult la bucătărie. Eu caut rețete cât mai simple și mai ușor de gătit iar cu pastele nu dai niciodată greș. Pastele sunt adorate atât de cei mai mici cât și de maturi, iar pastele cu legume sunt preferatele în familia noastră. Deci vă propun astăzi o rețetă care se prepară repede, e foarte gustoasă și pe care dacă o veți prepara o singură dată se va regăsi în meniul vostru în fiecare săptămână.



Apropo, am uitat să vă zic că pastele acesteia merg mânâ în mână cu un pahar de vin alb. 
Poftă bună!!!


Ingrediente:
  •  500g paste fierte (la preferinta fiecăruia)
  • 50g unt pentru prăjit
  • 100g cașcaval
  • un bostănel
  • 500g ciuperci
  • o ceapă
  • un cățel usturoi
  • 200g friscă de 30%
  • condimente: sare, piper negru, oregano, patrungel tocat mărunt.



                                       
                                     
                                          
                                      
                                          
                                          
                                          
                                          
                                          


marți, 19 ianuarie 2016

Prima întâlnire cu muntele

Să mergi la munte cu un copil de 19 luni este o adevărată aventură, noi însă ca niște părinți curajoși ne-am propus să încercăm și ne-a reușit aventura. Și nu a fost doar pentru Bogdan prima întâlnire cu muntele ci și pentru noi, nu am mai avut ocazia să vizităm munții până acum. Destinația a fost Sinaia, însă am călătorit mult și prin împrejurimi. Cine a zis că împreună cu copii nu poți avea o vacanță activă, a greșit. În grupul nostru de prieteni cu care am călătorit au fost 4 copii de la 9 ani până la 19 luni și asta nu ne-a împedicat să cutrierăm orașul Sinaia, să mergem la pârtie, să ne dăm cu sania și să vizităm orașele din împrejurimi.

Am ales să ne cazăm într-o casă particulară pentru a avea la dispoziție și bucătărie pentru a putea găti ușor pentru copii, că da e vacanță dar copii oricum vor mâncare, însă nu am stat prea mult la bucătarie, doar dimineața, în rest copii am mâncat mâncarea pregătită din timp pe care o aveam la noi sau câte o supiță caldă pe care o comandam unde mâncam.


La pârtie am mers prima zi în Sinaia la cota 2000, am urcat cu telerificul, pentru mine a fost o experientă inedită, dat fiind frica mea de înălțime, însă peisajul care se deschide este unul de poveste, ceia ce m-a făcut să uit puțin de frica mea. Aș urca cu o altă ocazie cu ceea mai mare plăcere. Bogdan a reacționat destul de bine, spre mirarea mea, până sus a și adormit și a dormit tot timpul cât ne-am aflat acolo, un somn dulce cu aer curat din nori.
În ziua cand am urcat la cota 2000 era ceață așa că nu am văzut muntele în toată splendoarea lui, totul era alb de jur împrejur, însă era o atmosferă de nedescris care îți dădea o senzație de siguranță și liniște sufletească dumnezeiască. Pe schiuri nu am urcat, tot de frică, poate la anu vom avea mai mult curaj. În schimb ne-am dat cu sania și ne-am adus aminte de copilarie, când veneam acasă cu hainele înghețate care stăteau în picioare.



A doua zi am mers la pârtie în Bușteni, la vreo 30 km de Sinaia, pârtia este mai accesibilă. Bărbații au prins curaj și au încercat schiurile, o experiență nu prea reușită din prima, dar măcar au încercat și au căpătat experiență pe viitor.
Bogdy în schimb a prins gustul de a se da cu sania și nu mai vroia să se dea jos de pe ea, alerga după Ela să prindă sania. M-am bucurat foarte mult că a simțit și el plăcerea acestui sport de iarnă, iar la anul la sigur îl urcăm pe schiuri deja. Am văzut o mulțime de copii care aveau 3-4 ani și deja schiau ca niște profesioniști.


Din vârful pârtiei se deschidea o priveliște de nedescris asupra orașului Bușteni și asupra muntelui, să tot stai să admiri și să te minunezi de creația Domnului.

joi, 14 ianuarie 2016

Rulouri cu scortisoara

Aceasta prajitura mi-a cazut cu tronc inca de cand am gustat-o prima oara, si a fost asta cu vreo 7 ani in urma in America, acolo se servesc cele mai veritabile rulouri cu scortisoara. Am cautat si la noi ceva asemanator, am incercat de la mai multi producatori insa nu sunt asa cum le-am gustat prima data. 
Dupa mai multe cautari de retete am gasit una care se potriveste perfect cu ingredientele care pot fi usor gasite pe piata noastra. Este o reteta usoara insa atat de aromata si delicioasa ca nu pot sa va redau, trebuie s-o incercati neaparat. Casa se umple de aroma de scortisoara si zahar ars si iti incalzeste sufletelul in perioada asta rece a anului si merge perfect cu o cana mare de ciocolata fierbinte.



Ingrediente

Pentru aluat:
  • 4 pahare faina (vom folosi acelasi pahar pentru toate ingredientele)
  • 1 pahar de lapte incalzit putin
  • 1 pachetel drojdie uscata
  • 1/2 pahar de zahar alb
  • 1/2 lingurita esenta de vanilie
  • un varf de lingurita sare
  • 1/4 pahar unt 
Pentru umplutura:
  • 1/2 pahar zahar brun
  • 1/2 pahar zahar alb
  • 2 linguri pline de scortisoara
  • 1/2 pahar unt (la temperatura camerei)
  • 1/2 pahar unt topit pentru uns blatul
Laptele cu drojdia se pun un pic la incalzit, intr-un vas se pune faina, zaharul, un ou, untul topit, sarea, esenta de vanilie apoi se adauga laptele incalzit. Acest amestec se framanta pana aluatul nu se mai tine de maini. Se lasa la dospit 1.5-2 ore sau pana aluatul se dubleaza. 
Intindem aluatul si ungem cu untul la temperatura camerei apoi adaugam umplutura pe toata suprafata blatului. Rulam aluatul dupa care cu un cutit ascutit taiem aluatul in bucati egale si le asezam in tava unsa cu unt, lasam 15 min. sa se ridice aluatul apoi il dam la cuptor pentru 35-40 min, sau pana se rumeneste bine deasupra. Rulourile se servesc reci.
Pofta Buna !!!