Testamentul Necitit
Astăzi vreau să vă vorbesc despre un lucru mai trist. Din întâmplare am dat peste o carte care mi-a propus-o sora mea. Ea a citi-o și mi-a zis că e foarte bună și ar trebui s-ă citesc și eu. Am luat-o de vreo câteva zile și am abandonat-o pe noptieră până seara trecută când din plictiseală am început s-o citesc și nu m-am oprit până nu am finisat-o.
Am trăit niște emoții de nedescris, pe alocuri până la lacrimi și pe undeva chiar m-am regăsit, mi-am regăsit sufletul.
Este vorba de "Testamentul necitit" de Lilia Bicec, scrisorile unei mame plecate la muncă peste hotare scrise copiilor săi rămași acasă. Dar nu sunt doar niște scrisori scrise cu lacrimi de dor, sunt niște rînduri despre situația tuturor mamelor din țara noastră care și-au lăsat familiile și au îndurat iadul pe pământ pentru ca copii lor să aibă un trai mai bun. Și au fost judecate, criticate de cei ce nu știu ce înseamnă viața printre străini.
Situația imigranților este la fel peste tot, am gustat și eu din viața dură și uneori amară a celor plecați peste hotare. Și atunci când nu ai nici o persoană dragă alături nu îți rămâne decât să iei pixul în mână și să înșiri pe foaie ceia ce te doare și toată nedreptatea pe care o simți. Când ești considerat un străin și într-o țară străină și la tine acasă, unde lumea te judecă și toți cred că în țări străine banii se culeg de pe copaci sau se adună cu lopata. Cum obișnuiește soțul meu să spună că a făcut bani cu lopata i ciocanul, pentrucă a lucrat la construcție și nu numai.
Dar asta e soarta noastră și până la urmă nu putem învinui pe nimeni deoarece noi singuri am făcut această alegere, fiind însă impuși de situația creată în țara noastră.
Vă recomand și celor care au fost în situația autoarei și celor care au fost în situația copiilor rămași acasă să citiți această carte, deoarece este un strigăt de durere a neamului nostru.
Am trăit niște emoții de nedescris, pe alocuri până la lacrimi și pe undeva chiar m-am regăsit, mi-am regăsit sufletul.
Este vorba de "Testamentul necitit" de Lilia Bicec, scrisorile unei mame plecate la muncă peste hotare scrise copiilor săi rămași acasă. Dar nu sunt doar niște scrisori scrise cu lacrimi de dor, sunt niște rînduri despre situația tuturor mamelor din țara noastră care și-au lăsat familiile și au îndurat iadul pe pământ pentru ca copii lor să aibă un trai mai bun. Și au fost judecate, criticate de cei ce nu știu ce înseamnă viața printre străini.
Situația imigranților este la fel peste tot, am gustat și eu din viața dură și uneori amară a celor plecați peste hotare. Și atunci când nu ai nici o persoană dragă alături nu îți rămâne decât să iei pixul în mână și să înșiri pe foaie ceia ce te doare și toată nedreptatea pe care o simți. Când ești considerat un străin și într-o țară străină și la tine acasă, unde lumea te judecă și toți cred că în țări străine banii se culeg de pe copaci sau se adună cu lopata. Cum obișnuiește soțul meu să spună că a făcut bani cu lopata i ciocanul, pentrucă a lucrat la construcție și nu numai.
Dar asta e soarta noastră și până la urmă nu putem învinui pe nimeni deoarece noi singuri am făcut această alegere, fiind însă impuși de situația creată în țara noastră.
Vă recomand și celor care au fost în situația autoarei și celor care au fost în situația copiilor rămași acasă să citiți această carte, deoarece este un strigăt de durere a neamului nostru.
Comentarii
Trimiteți un comentariu