Prima întâlnire cu muntele

Să mergi la munte cu un copil de 19 luni este o adevărată aventură, noi însă ca niște părinți curajoși ne-am propus să încercăm și ne-a reușit aventura. Și nu a fost doar pentru Bogdan prima întâlnire cu muntele ci și pentru noi, nu am mai avut ocazia să vizităm munții până acum. Destinația a fost Sinaia, însă am călătorit mult și prin împrejurimi. Cine a zis că împreună cu copii nu poți avea o vacanță activă, a greșit. În grupul nostru de prieteni cu care am călătorit au fost 4 copii de la 9 ani până la 19 luni și asta nu ne-a împedicat să cutrierăm orașul Sinaia, să mergem la pârtie, să ne dăm cu sania și să vizităm orașele din împrejurimi.

Am ales să ne cazăm într-o casă particulară pentru a avea la dispoziție și bucătărie pentru a putea găti ușor pentru copii, că da e vacanță dar copii oricum vor mâncare, însă nu am stat prea mult la bucătarie, doar dimineața, în rest copii am mâncat mâncarea pregătită din timp pe care o aveam la noi sau câte o supiță caldă pe care o comandam unde mâncam.

La pârtie am mers prima zi în Sinaia la cota 2000, am urcat cu telerificul, pentru mine a fost o experientă inedită, dat fiind frica mea de înălțime, însă peisajul care se deschide este unul de poveste, ceia ce m-a făcut să uit puțin de frica mea. Aș urca cu o altă ocazie cu ceea mai mare plăcere. Bogdan a reacționat destul de bine, spre mirarea mea, până sus a și adormit și a dormit tot timpul cât ne-am aflat acolo, un somn dulce cu aer curat din nori.

În ziua cand am urcat la cota 2000 era ceață așa că nu am văzut muntele în toată splendoarea lui, totul era alb de jur împrejur, însă era o atmosferă de nedescris care îți dădea o senzație de siguranță și liniște sufletească dumnezeiască. Pe schiuri nu am urcat, tot de frică, poate la anu vom avea mai mult curaj. În schimb ne-am dat cu sania și ne-am adus aminte de copilarie, când veneam acasă cu hainele înghețate care stăteau în picioare.

A doua zi am mers la pârtie în Bușteni, la vreo 30 km de Sinaia, pârtia este mai accesibilă. Bărbații au prins curaj și au încercat schiurile, o experiență nu prea reușită din prima, dar măcar au încercat și au căpătat experiență pe viitor.

Bogdy în schimb a prins gustul de a se da cu sania și nu mai vroia să se dea jos de pe ea, alerga după Ela să prindă sania. M-am bucurat foarte mult că a simțit și el plăcerea acestui sport de iarnă, iar la anul la sigur îl urcăm pe schiuri deja. Am văzut o mulțime de copii care aveau 3-4 ani și deja schiau ca niște profesioniști.

Din vârful pârtiei se deschidea o priveliște de nedescris asupra orașului Bușteni și asupra muntelui, să tot stai să admiri și să te minunezi de creația Domnului.